Dragul meu,

Cumva, uitasem ce frumos ești.

Am ajuns pe 14 ianuarie și m-ai primit cu brațele deschise.

Mereu mă uimești cu ceva nou. Cele două săptămâni care au trecut au fost așa:

prima zi aici: Ion Caramitru recitându-l pe Eminescu într-o înregistrare superbă la TNB
tot 15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale, cu muzeul meu preferat de aici, de Istorie, deschis și gratuit, cu o expoziție despre Nicolae Iorga (de a cărui personalitate m-am lăsat fascinată!), și expoziții pentru fetița din mine – de jucării și dulciuri
ce fain a fost să revăd păpușile Arădeanca din anii 80, cu capul mare 🙂
tezaurul și columna lui Traian, de la Muzeul de Istorie, unde mergeam când lipseam de la cursuri în facultate
drumul spre institutul Montessori, care trece pe lângă Schitu Măgureanu. Aici îmi place să intru după zilele lungi de cursuri și e locul unde străjuiește Sf Pantelimon și Sf Efrem cel Nou
același drum spre Știrbei Vodă, care merge pe lângă Cișmigiu, unde caut cu privirea, instictiv, primii ghiocei, doar-doar or răsări
librăria Cărturești Carusel, plină ochi într-o sâmbătă după-amiaza
cerul senin din București și soarele iernatic
mirosul de primăvară din unele zile, când mă plimb prin parc în pauza de prânz
domnul bătrân care hrănește porumbeii la poarta Cișmigiului
colegele de la institut, care m-au copleșit cu îmbrățișări și cadouri de ziua mea
mătușa mea care gătește bine 🙂
oamenii care dăruiesc cărți
covrigii, cel mai fabulos snack inventat; nu puteau lipsi!