- cu ajutorul lui Dumnezeu, care vorbeste cu noi, daca stam sa-i ascultam vocea. Vorbeste prin ganduri, prin experiente, prin oameni.
- prin magia Duhului Sfant care ne indreapta spre ce sa facem si unde sa ne ducem.
- cu prieteni buni
- prin calatorii, cu sentimente pozitive, si, in cazul meu, sa descopar un loc nou e remediul absolut la orice
- prin mancare sanatoasa
- prin rugaciune si meditatie
- prin iubire de sine, ceea ce la mine e ceva absolut nou. Inainte, ii iubeam pe toti oamenii, mai putin pe mine, si nu stiam ca nu ma iubesc. Acum, cu ajutorul lui Louise Hay, spre care m-a indreptat Dumnezeu intr-o zi, sunt draguta cu mine, si ma iubesc in fiecare zi mai mult.
- prin intuitie
- cu acceptarea greselilor. Stiu ca nu mananc mereu 100% cum ar trebui, dar accept asta, si nu mai sunt perfectionista. De cand ma iubesc pe mine, pur si simplu nu ma mai supar atunci cand gresesc si iau ceva ce nu ar trebui sa mananc; se intampla rar cu bomboane Bucuria :), dar de cand am mancat doua si m-a durut capul toata noaptea nu ma mai ating.
- prin ganduri pozitive
- prin autosugestie (folosesc afirmatii pozitive)
- prin recunostinta pentru vindecarea psihologica si fizica
- prin filme bune
- prin carti bune
- prin a-i lasa pe altii sa aiba grija de mine; prietena mea Danuta cu care am fost in Belgia mi-a carat toata ziua rucsacul, si in loc sa insist de 100 de ori sa il car eu cum as fi facut alta data, sa o las sa faca asta pentru mine. Tot asa cand cineva se ofera sa plateasca pentru mine la restaurant. Am impresia ca atunci cand te iubesti pe tine, incepi sa primesti cu recunostinta (spre deosebire cum eram eu inaintea, doar daruiam si nu stiam sa primesc)
- prin a face ceea ce-ti place: de exemplu, de peste 10 ori in zile diferite m-am plimbat prin centrul Pragai, pe acelasi traseu. Imi place orasul asta atat de mult. Cine m-ar vedea ar zice ca sunt plictisitoare 🙂 am zonele mele preferate si mereu descopar un colt nou sau o cladire/ cafenea/ statuie noua.
- prin curajul de a fi cinstit cu tine si sincer si a spune lucrurilor pe nume.
- prin iubirea nemarginita a familiei
- prin vorbitul cu ele (cu tumorile) si trimis dragoste catre ele; sau o lumina pozitiva, stralucitoare, ca un cocoon in care niciun rau nu ma poate atinge; si faptul ca le multumesc ca au venit la mine sa-mi schimbe viata, sa-mi salveze viata. Si le spun ca acum nu mai am nevoie de ele, si pot sa se transforme in celule normale. Pentru ca treaba lor a fost facuta. Acum ma iubesc pe mine mai mult decat pe oricine, in afara de Dumnezeu.
