M-am gândit să scriu ceva despre cărțile pe care le-am citit acum, în timpul carantinei, sau pe care încă le citesc.

Prima, pe care am început-o chiar din prima zi a carantinei, a fost “Sfântul Ioan Maximovici. Viața și minunile”. Am citit-o pe nerăsuflate, îmi place foarte mult Sfântul Ioan Maximovici, mai ales că a călătorit mult:). În primul rând, viața lui m-a impresionat mult, apoi faptul că răspunde la scrisorile pe care i le scriu oamenii, și faptul că se împartășea în fiecare zi, și că era nelipsit de la căpătâiul bolnavilor, și că iubea foarte mult copiii. Prietena care mi-a dăruit-o mi-a scris pe ea că, pe lângă că avem același nume, avem în comun și dragostea foarte mare pentru copii.

Mi se pare un sfânt incredibil și chiar îl iubesc, și i-am scris și eu câteva scrisorele. E și unul dintre visele mele să ajung la San Francisco la mănăstirea lui.

A doua a fost “A Man’s Search for Meaning”, de Viktor E. Frankl, și a fost life-changing. Un citat din carte: “He who has a WHY to live, can bear with almost any HOW”. Sau: “Love is as strong as death.” Sau: “Freedom and responsibility are two sides of the same coin”. Sau “Hope and positive energy can turn challenges into triumph“. Sau “Faith and love cannot be commanded or ordered either.”

A treia, pe care o citesc acum, este “Scara raiului” de Sfântul Ioan Scărarul; pe care am început-o deja de 2 ori în trecut și a treia oară vreau să o și termin, cu Dumnezeu alături. Poate până la Paști. Un citat din carte: “Mândria este rădăcina tuturor păcatelor” sau “Vinde-te pe aurul smereniei, pe hârtia ascultării.” sau “(…) tăcerea și înțelepciunea se determină una pe alta.”

Între timp, mai citesc seara și Biblia: din Vechiul Testament, Cartea Înțelepciunii lui Isus Sirah, care are multe, multe sfaturi înțelepte, iar din Noul Testament, Evanghelia dupa Matei.

Iar printre rânduri, mai citesc câte un eseu al lui Noica, din “Eseuri de duminică”.

Un prieten bun, dragul de Sergiu, îmi zicea să nu citesc mai mult de o carte o dată, dar mie așa îmi place :).

În plus, mă inspiră foarte mult revista “Familia Ortodoxă”. Unele articole sunt chiar mai bune ca eseurile lui Noica :). Un citat din revistă, din numărul de februarie 2020: “Nu poți să iubești decât având libertate absolută.“

Vă las cu gândul ăsta.