La Bella Italia di nuovo

E greu să descrii energia haotică din Milano Centrale și plăcerea pe care ți-o produce. Trebuie să fii acolo să o simți. Doamnele cu genți de firmă, polițiștii spilcuiți, turiștii cu ochii căscați și arătând puțin pieruți, o forfotă și-un du-te-vino continuu. M-au umplut de viață. Aș fi stat acolo o zi întreagă să mă uit. Doar că aveam 48 de ore în total.

Apoi am alergat prin gara din Verona să prind conexiunea, care a plecat chiar de sub ochii mei și de frustrare am vărsat și 2-3 lacrimi acolo, pe peron, ca un copil care nu și-a primit acadeaua. M-a însuflețit ideea: cum ar fi să am o oră să vizitez din nou Verona?, dar următorul tren era în 15 min și de data asta l-am găsit cu ajutorul unui băiat italian drăguț și politicos.

Și am ajuns, finally, în orașul lui Palladio.

O mare de iubire s-a revărsat peste mine, și de îmbrățișări, și de pupici, și balonul cu heliu era chiar pentru venirea mea :)! Ce virus, ce covid!

Apoi sora mea m-a luat de umăr și mi-a zis mergem în centru, ca și cum: n-avem timp de pierdut, stai aici doar 2 zile :)). Hai să bem ceva! ce oboseală, ce mâncat! După 15 minute, eram în centrul orașului, plin ochi de oameni care serveau aperol, și ne plimbam, evitând străzile cele mai aglomerate; eu efectiv cu gura căscată la magazinele luxoase de haine.

A urmat ceva greu de reprodus: o zi jumate de mers prin cafenele, plimbări, mâncat tortul meu preferat, băut cappuccino, orzo machiato, suc proaspăt de portocale, văzut filme, picotit, vorbit, băut aperol, mâncat mult, sniffed planta mea preferată (olea fragrans) și multă, multă iubire.

Nici nu știu cum azi eram înapoi în Milano Centrale, alergând să prind busul pentru aeroport.

Italia- te iubesc. Am găsit și cuvântul meu preferat în italiană: la mascherina :).

Italieni- vă admir. Vreau să iau și eu ceva din voi, acea relaxare și nepăsare față de problemele vieții, pe care le lăsați la ușa cafenelei sau a barului.

M-am îmbarcat leneșă, fără să-mi pese de eficiența cehească :), și chiar am avut tupeul să-mi comand un fresh de portocale în timpul ultimelor minute agitate de îmbarcare.

Excursia asta a fost ca o zi de naștere, ca un cadou întârziat pt ziua mea, pe care nu prea am sărbătorit-o anul ăsta. Mum, Pisi, grazie mille! Vă iubesc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s