Aceasta este ultima postare din seria despre cancer. O sa enumar lucrurile pe care le-am facut si cred ca m-au ajutat sa supravietuiesc 🙂

• NU am muncit un an, ceea ce mi-a permis sa ma concentrez pe Dumnezeu, pe sanatatea mea, pe cautari si stau linistita in bula mea (oarecum linistita, pentru ca primele 9 luni au fost ocupate cu operatia si tratamente, deci vizite dese la spital); si sa ma gandesc de ce am ajuns aici, si unde vreau sa fiu, ce ma face fericita si de fapt sa ma descopar pe mine.

Pentru ca de la 7 ani, cu scoala, singurele luni libere au fost vacantele de vara. In facultate am muncit din anul 1 part time si apoi full time la master si nu am avut timp nici sa ma cunosc pe mine, in afara de eticheta pusa de societate: am facut scoala asta, facultatea asta, lucrez ca X la compania Y, vorbesc limbile astea, m-am mutat la 24 de ani in tara asta, sunt cu Z de W ani, si chestii de-astea. Dar cine sunt eu si ce imi doresc cu adevarat si cum e inima mea, asta nu stiam aproape deloc.

• mi-am (re) descoperit latura spirituala, si aici e foarte important: 1. Dumnezeu te ajuta sa descoperi cine esti; 2. sa nu poti sa-ti exprimi credinta, cu buna voie de altfel, e putin traumatizant. Ma gandesc cate liturghii am pierdut, cata bucurie.. dar na, acum recuperez.
• dupa un an m-am intors la munca doar 5 ore pe zi, si am fost o mare militanta pentru munca part-time (inca sunt!). Si acum lucrez part-time. 15-20 de ore la gradinita si maxim 12-14 ore fac babysitting.
• am calatorit MULT si inca o fac. In afara de rugaciune, calatoriile sunt lucrurile care imi dau cea mai mare energie. “Descoperind locuri si oameni, ne ajuta sa ne descoperim pe noi insine.” (decanul facultatii de Teologie de la Iasi in Documentarul despre Sf. Gheorghe Pelerinul).

Timp de 2 ani (2018 si 2019) am calatorit in fiecare luna undeva, ori in afara Cehiei, ori prin zona aproape, chiar si de 2 ori pe luna. Cel mai des am fost, desigur, in Romania. Pana acum am mers anul asta de 5 ori in Romania si cu ajutorul lui Dumnezeu voi merge si in Dec. Calatoriile la Manastiri – gen Oasa, Hurezi – m-au ajutat si intarit foarte mult duhovniceste.

• impartasania deasa; parintele meu este adeptul acestei practici si nu de 4 ori pe an in posturi, si chiar ma bucur mult pentru asta.
• spovedania deasa. Cu asta trebuia de fapt sa incep. Dar am scris oarecum in ordine cronologica. Am avut chestii pe care le-am discutat cu o psiholoaga pe bani buni, si doar imi rascoleau sufletul, insa prin spovedanie sufletul iti este vindecat de Hristos.
• Am citit carti: Radical Remission -de Kelly Turner–  o consider cea mai buna carte pt cei care vor sa citeasca doar una. The Only Answer to Cancer – de Leonard Coldwell- sustine ca stresul sau o trauma nerezolvata stau la baza aparitiei cancerului. Am mai citit Postul Negru, o carte de Thierry de Lestrade. Restul cartilor pe care le-am citit erau irelevante, inclusiv The China Study, etc.
• Ca siteuri, recomand: The Truth About Cancer.

• si nu in ultimul rand, m-am rugat. O statistica spune ca oamenii care merg la biserica de 4 ori pe luna, traiesc cu 4 ani mai mult decat media.
• am refuzat cu incapatare tratamente de la “atotstiutori” care stiau chiar si durata vietii tale. La inceput din decizia mea de a trai, apoi pentru ca nimeni nu poate sa stie asta, numai Dumnezeu stie cat avem de stat pe acest pamant.
• ceva total necrestin ce am facut, si totusi m-a ajutat: i-am ascultat pe Louise Hay si pe Wayne Dyer.
• am citit Noul Testament.

Cam atat!Doamne ajuta! Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti!

PS: La inceput de tot, dupa socul initial, a trebuit sa fac o alegere inconstienta: daca vreau sa traiesc sau sa mor. Eu am decis sa traiesc, si acum consider cancerul o binecuvantare in viata mea (mai putin partea cu parul, dar cred ca Dumnezeu mi-a dat asta sa ma smereasca- am ramas fara par pe o treime din cap de la radiatii).

Sa te trezesti dimineata, sa te ridici din pat, sa-ti faci cruce si sa spui: “Doamne, multumesc”. E o mare binecuvantare :).