Mâine se fac 9 ani de când a murit bunica mea, “mamaie de la Casi” (Casi e mătușa din poză), prima persoană care ne-a dus pe la biserici, cimitire (de care-mi era frică înainte), mânăstirea de la Maglavit unde erau străbunicii – încă dinainte de a merge la școală, iar apoi la slujba de Înviere… sau în Săptămâna Mare, să “trecem pe sub masă”.

A murit în somn, liniștit, așa cum se cuvine. Doar prea devreme. Ea venea să ne aducă apă sfințită de Bobotează și busuioc, când noi abia ne trezeam din pat.

Pentru vremea ei, a fost umblată – a fost în Siria ca laborantă chimistă pe vremea comuniștilor, ca să deschidă un combinat chimic cu o echipă de la Combinatul din Craiova. Îmi amintesc albumele ei, și materialele strălucitoare și cerceii frumoși din Siria pe care îi adusese. Îmi amintesc cum ne ducea la tatăl ei “tataie Rusu”, într-o casă frumoasă pe lângă parcul Romanescu (nu mai știu dacă el trăia sau doar soția lui trăia), și atelierul lui de geamuri și oglinzi. Mama ei, Alexandrina, fusese fiică de notar, iar pe tataie Rusu familia nu l-a acceptat, din cauză că nu era “de neam bun”. A murit de tânără, de supărare. Iar tataie Rusu s-a recăsătorit. Avea mamaie Maria (dar Luci cum ziceau toți) ceva de soi în ea, mereu elegantă, mereu rujată, și era prietenă cu profesoarele de la școala unde învățam noi. Eu mă mândream cu asta, fiindcă era o profă super dură, care venea în vizită, și mă puteam lăuda la școală că vine pe la bunica mea și acolo se purta frumos cu noi, copiii.

Cu ea am făcut prima dată picnicuri, în parc.. Cu 5 nepoți după ea, acum 7.

Unde mai pui că era expertă-n prăjituri și în croșetat?

Amintirea mea cea mai amuzantă cu ea e când a venit după mine și mătușa mea la discotecă, în cămașă de noapte, la țară, vara, plecasem noaptea pe geam :). Eu aveam doar 8 ani 🙂 .

Tot ea mi-a spus: mai bine o coajă de pâine cu un bărbat în liniște, decât avere multă și ceartă în familie.

Mai am și acum în telefon numărul ei de acasă: Mamaie Rds. Aș vrea să te mai întreb câte ceva, mamaie. Mi-e dor de tine.