Am citit 12 cărți în 2020. Un număr frumos 🙂 . Pt mine, nu sunt nici multe, nici puține. Clar mai multe comparând cu vremea când lucram în corporații, ceea ce mă face să fiu mulțumită. În plus, sunt abonată la revista Familia Ortodoxă, și mai citesc revista Contemporanul (de la o prietenă care e abonată), care apare sub egida Academiei Române, și care mă fascinează. Articolele despre București – au un supliment de câteva pagini cu expoziții și evenimente culturale din capitală, mă fac efectiv să simt că sunt acolo.

Dar, pe scurt, despre cărțile lui 2020:

• nouă în română, trei în engleză
• două romane, ambele în engleză, The Snow Child– care m-a captivat frumos, cu misterul lui, și mi-a făcut mare plăcere să-l citesc. De la bibliotecă, pe vremea când bibliotecile erau încă deschise, ahh… miss those times. Al doilea a fost The Karamazov Brothers, a lui Dostoievski, și pot să spun că a devenit unul din scriitorii mei preferați. Îmi doresc totuși ca următoarea carte de el să o citesc în română.
• 4 cărți de psihologie/ filozofie, dintre care menționez doar 2 (despre Noica am mai scris în martie): 12 Reguli de viață, a lui JP (Jordan Peterson) și A Man’s Search for Meaning a lui Viktor E. Frankl (despre care iarăși am mai scris). Lui JP aș vrea să-i dedic o postare separată, pt că plănuiesc să-l reiau la un moment dat. Mi-a făcut să-mi pun întrebări.
• două cărți despre Sf Ioan Maximovici, pe care chiar îl simt super aproape de inima mea.
• Scara Raiului, care a fost un mare succes, pentru că am început-o de 3 ori 🙂 A fost scrisă în secolul 5 deci nu a fost prea ușor de citit.
• încă 2 cărți creștine una despre iubire, și alta despre Sfânta Xenia, deci 5 creștine în total 🙂
• o carte despre alimentația împotriva cancerului, scrisă de un autor român.
• în afară de astea 12, am mai luat și un album cu Praga 7 (care a făcut parte din orașul vechi), unde stau eu, care avea poze alb-negru din trecut superbe pt cei cărora le place istoria. Nu pot să zic că l-am citit, fiind în cehă, dar a fost frumos să văd locurile cunoscute istorice de la mine din zonă și cum arătau în trecut 🙂
• tot în afară de astea 12, am mai reluat și Inteligența materiei, a lui Dulcan, pe sărite, și Inteligența emoțională, a lui Golman, tot pe sărite.

Ca plăcerea cititului, mi-a plăcut mult The Snow Child. Pt că era și iarnă când am citit-o, și are ceea ce mie-mi place mult la o carte- mister.

Ca dezvoltare– surprinzător, acum când mă uit în spate, 12 Reguli de viață, deși JP e cam negativist de felul lui, are chestii bune. M-a învățat cum să fiu sinceră, mai ales cu mine însămi, dar și cu ceilalți, și să recunosc patternurile în oamenii din jurul meu, care doar se prefac că sunt fericiți și ignoră dragonul de sub covor.

Ca educație– sincer, o carte neașteptat de ok- Cum să faci ca iubirea să dureze, a lui Andrei Drăgulinescu. El practic a sintetizat mai mulți autori care au scris despre relații și mai ales despre diferențele psihologice dintre femei și bărbați, și așa am învățat și eu că practic suntem specii diferite.

Ca revelație– Dostoievski, of course, vreau să am timp să citesc mai mult din cărțile lui. Nu pot să cred că nu citisem nimic de el pâna acum!

Am început 2021 cu The Power of Now (am senzația ca va fi cartea anului), și am pe noptieră și o carte “Cum să te prețuiești pe tine însuți și cum să îți prețuiești aproapele” a lui David L. Fontes, de psiho ortodoxă, dar am senzația că nu merg prea bine împreună, deci am să le separ 🙂 și mai citesc pe sărite din Inteligența materiei.

Spor la citit!