Nu am cuvinte să descriu Oașa, decât ca pe o minune a lui Dumnezeu, dăruită nouă, tinerilor.

Aici, părinții au chip de îngeri. Sincer, nu-mi imaginez un înger să arăte altfel decât părintele Iosif.

La Oașa se petrece o redescoperire a ființei noastre, se întamplă schimbări la nivel celular și al sufletului, prin slava lui Dumnezeu. Te simți legat într-un fel inexplicabil de pământul românesc, oglindit în lacul dintre munți, de ortodoxia noastra străbună, de istoria și eroii țării noastre, și mai ales, de Dumnezeu.

Când am venit la Oașa, nu știam exact ce caut. Ceva m-a chemat acolo. Și am găsit. Am găsit o liniște și o curăție în inima mea, de care nu știam că există.

Am aflat ce înseamnă ascultare din toată inima – și cum este să renunți la voința ta pentru ca să-i slujești pe alții și prin ei, pe Dumnezeu; am învățat să cântăm liturghia pe muzică psaltică, am avut conferințe cu oameni înțelepți care ne-au arătat cum să trăim o viață cu Dumnezeu – practic, cu dovezi științifice, și cu răspunsuri exacte la întrebările noastre.

Voi știți cum este să cobori de pe munte pe o ploaie caldă de vară, privind curcubeul dintre munti și să te oprești la tot pasul ca să mănânci afine și să admiri Creația lui Dumnezeu?…. greu de descris în cuvinte.

Am legat prietenii care sunt, cum spunea părintele Teofil Părăian, programate pentru veșnicie, pentru că pe toți ne leagă acum dragostea de Dumnezeu și de Oașa.