Azi am stat pe iarba la un soare caldut de dupa-amiaza, timp de 45 de minute, intinsa cu fata spre cer. In timpul asta n-am facut nimic. Bine, OK, recunosc, aproape nimic. Am scris 2 SMS-uri.
Si mi-am dat seama ca e greu. E foarte greu sa stai pur si simplu si sa nu faci nimic. Dar am simtit un calm si o pace incredibila. Omul are nevoie de earthing. E un fel de impamantare, ca la circuitele electrice. Am citit despre asta pe net anul trecut. De asta prin Cehia vezi uneori oameni care merg desculti 🙂 . Pentru ca noi suntem fiinte electrice. Neuronii nostri sunt electrici. E o fraza care mi-a ramas in minte de undeva: “Neurons that fire together wire together”. Tocmai “fire” asta ma duce cu gandul la electricitatea din noi. Practic, sarcina pamantului e negativa si a noastra e pozitiva.
Am experimentat asta pe propria piele. Cand am facut chimioterapie si radioterapie, asta vara, mi-au luat teste de sange in fiecare saptamana.
Cum sunt o fire analitica, la sfarsitul celor 6 saptamani le-am pus unele sub altele si le-am comparat. Tineam si un jurnal zilnic pe atunci. Si ghici ce?
Am avut cele mai bune rezultate fix in saptamana in care am stat intinsa pe iarba 2 sau 3 ore si am mers desculta prin iarba la Botanicus. Surprinzator este ca era in mijlocul tratamentului, deci nu la inceput cum s-ar putea banui; in plus, am avut aceeasi dieta; am luat acceasi doza de pastile; si aceleasi suplimente. Singura diferenta este ca am stat pe iarba si am dormit si m-am plimbat prin iarba cu talpile goale. Incredibil, nu?
Pentru mine e clar ca omul are nevoie de pamant. Ganditi-va numai la tara, strabunica mea dormea sub vie dupa-amiaza – in Campia Olteniei, la Maglavit, sunt temperaturi extreme vara. Si nu-mi amintesc sa o fi vazut vreodata bolnava sau luand pastile. Si a trait mai mult de 80 de ani, 83 daca nu ma insel.
Oricum, provocarea verii asteia este sa stau, in zilele calduroase, cel putin 30 de minute intinsa pe iarba, cu fata la cer. In plus, mi se pare ca Dumnezeu e mai aproape si ma aude mai bine cand ma uit la cer, e ca si cum m-as uita in ochii Lui… 🙂
Tineri Frumosi 