Povestea asta mi s-a intamplat pe 18 august, deci fix acum o luna 🙂
Ieri, in timp ce mergeam pe strada cu o prietena americana, un barbat ne-a oprit si a inceput sa ne povesteasca despre vremurile cand el a fost in SUA; ne auzise vorbind engleza si ne-a intrebat de unde suntem; el locuise in Chicago si alte orase din State ca muncitor in constructii pentru 8 ani si vorbea engleza aproape perfect – clar mai bine ca mine 🙂
Dintre povestile lui – majoritatea conspiratii legate de mafia din Chicago si CIA si FBI, precum si Rusia, cel mai mult mi-a atras atentia o poveste personala.
Ne-a spus cum a cumparat de la sotia sefului lui, care era roman :), o masina veche, rablagita cu 500 de dolari. Masina arata ca o rabla pe dinafara, insa motorul rula PERFECT, si cativa ani a folosit-o fara fara sa-i faca nicio reparatie, doar a pus benzina si ulei in ea.
Povestea nu se opreste aici.
Continua apoi si ne spune cum alti colegi ai lui s-au imprumutat, au luat credite de 5-6000 de dolari ca sa poata lua masini mai noi ca a lui, dar care cereau mereu reparatii. In cuvintele lui: erau mereu sub masina sa o repare.
Dimineata asta m-am gandit de ce ni l-a trimis Dumnezeu pe acest domn vorbaret, mie si lui Mindy. Apoi mi-am amintit de povestea lui cu masina.
Asa e si cu oamenii si cu sufletul lor. Unii oameni nu exceleaza pe dinafara, dar sufletul lor merge ca un motor perfect. Si pentru oamenii astia nu trebuie sa faci niciun efort ca sa-i tii in viata ta, doar sa te intalnesti cu ei si sa-i iubesti. Totul e usor cu ei, desi pe dinafara nu sunt cei mai “cool” prieteni, sufletul lor ii face sa te poti baza intotdeauna pe ei, ca o masina care nu se strica cativa ani si e usor de intretinut.
Pe de alta parte, exista oameni in viata noastra pentru care ne “imprumutam”, in sensul ca platim un pret mai mare decat valoreaza, pentru ca arata bine, sau sunt “cool”, sau ne fac pe noi sa aratam bine prin prietenia noastra cu ei. Practic, ca la o masina de firma care-ti da un anumit statut social, si te face sa arati bine. Dar pentru oamenii astia de multe ori trebuie sa renunti la ceva, sau sa faci compromisuri in viata ta (ca si cum te-ai imprumuta): sa renunti la timpul tau mai mult decat ai vrea sau sa faci lucruri care nu-ti plac de dragul lor, si de obicei sunt “high maintenance”, se strica strica repede: te certi cu ei si trebuie sa repari relatia, sunt pretentiosi (nu merg in locuri care-ti plac tie, e prea departe pt ei, etc..).
Imi spunea sora mea ca are o prietena care merge doar in restaurante fancy si foarte scumpe cand merge in oras, si ca dupa ce iese o data cu ea, nu-si mai permite sa iasa toata luna. Asta numesc eu relatie high maintenance. A! si desigur ca o lasa uneori balta si anuleaza in ultimul moment. Exact ca o masina care se strica cand ti-e lumea mai draga.
Pe de alta parte, ma gandesc la o prietena a mea, Alexandra, si ii spuneam si ei zilele trecute ca o simt aproape, desi e la capatul celalalt al lumii acum. Alexandra e persoana pe care te poti baza, relatia cu ea nu are nevoie de reparatii, ea nu face mari pretentii pentru loc cand iesim, poate sa fie si un parc pe o patura si sa cumparam ceva de la magazin. Atata timp cat suntem impreuna.
Pe prietenii astia merita sa-i tii aproape.
Acum, ca un exercitiu pentru voi: aveti in viata voastra masini care nu se strica, au fost ieftine si merg ca unse? Aveti poate masini pentru care v-ati imprumutat si care sunt high maintenance si se strica des?
Ne incapatanam uneori sa tinem cu dintii de o relatie pentru ca ne face sa aratam mai bine ca statut social sau in alt fel. Dar daca pretul platit e prea mare, nu merita si platim credit in fiecare luna din sufletul nostru pentru relatia asta, uneori e mai bine sa renuntam.
Si asta e povestea domnului care a trait in Chicago muncind in contructii, care si-a cumparat o masina cu 500 de dolari pe care nu a trebuit sa o repare niciodata.
Multumesc, domnule :), pentru poveste.
Nimic nu e intamplator. Am si eu 2 prietene foarte bune, una lucreaza pe vapor si cealalta sta in Barcelona. Desi ne vedem rar, ne simtim la fel de apropiate ca atunci cand erau aici. In alta ordine de idei, inteleg tare bine lectia cu masina si cred ca atunci punem pret pe lucruri materiale ca sa compensam nemultumirile interioare si golul din suflet. Un om impacat cu sine, un om incarcat de lumina si liniste sufleteasca nu o sa simta nevoia de nimic din ce nu ii este de folos.
LikeLike
Bine spus , multumesc mult 🙂
LikeLiked by 1 person